interval

”Bună seara” - spunea
într-o doară
și pleca.
Era plictisul - anul al treilea
sfârșitul.
Ah, ar fi vrut dimineața
spunea deseori ca pentru sine
- Bună dimineața!
dar râdea, rușinat
de naivitatea lui.

Bună seara - aștepta,
spera să nu i se răspundă
Dar - vai - inevitabil
lanțul de care era legat
zăngănea încă o dată
și încă îi zâmbea.
”Ah, ce plictis” - își spunea.
al treilea an
îi înveninase pasul său tânăr.

”Bună seara”- spunea creatura
duioasă și albă
din bolta de roșu
cobora pentru el.
își dezrobea misterul
pentru pasul lui tânăr
și rostea neîncetat
netulburat - ”Bună seara!”

”Ah, Taci - dezgustul meu
neclintit
nu-ți suportă misterul
și ochii mei închiși
nu te văd nici când te văd
nici când ești
căci nu ești.
Taci și nu-mi sta în cale
căci pasul meu cel tânăr părăsește
anul al treilea.”

Și se întorcea -
”Bună dimineața!”