forme

să fie dezrobirea
izvorul nesăbuitei taine,
ogor al nesfințitului,
al foamei?
Și de ar fi, din zidul fără scară
să plece întemnițatul cuget?

De unde ieși?
Din pielea neatinsă
nici în vrere de bucuria
răstălmăcirilor tardive?
Și dacă ieși, să fie dincolo-de-zidul
din așteptarea ta popasul?

onoarea dezintegrată
și asamblată în boală
să te țină rob
în ce e mai presus de
ce-e-de-ajunsul tău?
Și de te ține rob,
e robirea ta înălțimea dezrobirilor din cuget?