trecator banal

De morti intrebam doar atunci
cand zborul ne e tarana.
de morti intrebam doar atunci
cand plutim fara noi.
cand prin venele noastre
curg rauri intregi de taceri.
de morti intrebam dar atunci
cand nu mai stim sa fim vii.
Mortii nostri sunt rime
ale bucuriei ce crapa huma .
mortii sunt paznicii rochiilor noastre de mireasa
Un mars hotarat al nostru in ei.
nu mai intrebam de morti de la o vreme.
caci intr-o inlantuire funebra - noapte a nuntii -
vremea noastra devine vremea lor.
nu mai intrebam de morti
caci raspunsul suntem noi.

Înmărmurire

nu pot să mor in mine
şi să renasc.
nu pot sa mor
caci eu
sunt piatră şi plumb şi scoarţă de copac.

nu pot să mor in mine
şi sa renasc.
Nu pot, nici dacă vreau.
caci mie
soarele-mi ridică ochii înspre beznă
şi murmurul de pietre ma îneacă.

Nu pot să mor în mine
şi să renasc
nu pot să mor
pentru ca iarba din mine creşte la fiecare pas
şi apa îmi dă aripi
să mor, mai curând, în tine.

nu pot sa mor în mine
şi să renasc.
nu pot să mor
căci sunetul tău mă ucide deja
În tăcerea ta ard fără flăcări si fără tine nu mor.

nu pot să mor in mine
şi să renasc
nu pot să mor
căci nu mă mai găsesc in pietre, în plumb, în scoarţa de copac.
iar fără de mine nu pot muri.