despre cum a refuzat sa traiasca

Sămânţă din sămânţă.
imbrăţişează zorii.

tăcerea lui : fără noapte, fără somn
fărădelegea - trupul pustiit, visul inert, gândul mocnit.

cuvântul lui: fara moarte, fără drum
fărădelegea - trupul mistuit, visul nestăvilit, gândul fără leac.

avântul lui: fără aripi, fără zbor
fărădelegea - trupul secătuit, visul muribund, gândul arzând

păcatul lui: fără teamă, fără dor
fărădelegea- niciun trup, niciun vis, niciun gând

lepadare

scos din mine ma revars in clipe
inghetate pe panta absurdului.
fugarit de vise, sunt taiat in bucati
straine una de alta
si aruncat in cusca leilor.
Posibilul meu ma ingroapa,
imi e propria-mi pierzare.
ma spintec eu singur
si ma arunc vantului.
Pulbere de zare scot din stanca
si hranesc cu ea corbii.
un zid intre el si ea,
zidit fara jertfa.
revad cu dulci glasuri cum cantecul
isi canta povara inapoi in mine

neliniste metafizică

"Neliniste metafizica - sa simti ca lumea e fara margini, ca suntem atat de mici, ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu putem sti niciodata adevarul.
Sa fii - din cauza asta - trist.
Sa iubesti florile. " Camil Petrescu

"Cand ai trait o viata printre lucruri si fapte aspre, purtandu-ti coltii condensatei tale singuratati , cand ai trait razboiul, dandu-ti seama ca civilizatia e o pictura, nu un organism viu, tenul unui fard, nu al sangelui, cand ai simtit mereu ca fiecare om, prieten ori dusman, e un copac vasal al codrului promordial la umbra caruia, in loc de banca un lup asteapta, in crengile caruia, privighetoare, o gorlia clipeste lubric; cand te-ai deprins sa nu mai socoti viata ca un manunchi de flori, idilic cules de ingeri si prefirat din poala lui Dumnezeu, ci ca o absurda indarjire milenara intr-o vasta indiferenta spatiala si cand suieri melodiile muzicii ca sa nu scuipi si-ti apleci ochii pe file ca sa-i speli de viata, nu ca s-o gasesti acolo - e ciudat, foarte ciudat, sa simti fragezimea unui zambet omenesc harazit tie". I. Teodoreanu