interval

”Bună seara” - spunea
într-o doară
și pleca.
Era plictisul - anul al treilea
sfârșitul.
Ah, ar fi vrut dimineața
spunea deseori ca pentru sine
- Bună dimineața!
dar râdea, rușinat
de naivitatea lui.

Bună seara - aștepta,
spera să nu i se răspundă
Dar - vai - inevitabil
lanțul de care era legat
zăngănea încă o dată
și încă îi zâmbea.
”Ah, ce plictis” - își spunea.
al treilea an
îi înveninase pasul său tânăr.

”Bună seara”- spunea creatura
duioasă și albă
din bolta de roșu
cobora pentru el.
își dezrobea misterul
pentru pasul lui tânăr
și rostea neîncetat
netulburat - ”Bună seara!”

”Ah, Taci - dezgustul meu
neclintit
nu-ți suportă misterul
și ochii mei închiși
nu te văd nici când te văd
nici când ești
căci nu ești.
Taci și nu-mi sta în cale
căci pasul meu cel tânăr părăsește
anul al treilea.”

Și se întorcea -
”Bună dimineața!”

excomunicare

Femeia cu părul roșu
mi-a atins bucuria
cu părul roșu
femeia
mi-a furat fericirea.

în părul ei roșu
femeia
citea deznădejdea
lumilor intregi
din părul ei roșu
femeia.

femeia cu părul roșu
murea câte puțin
când părul ei roșu
se dăruia
femeia se dăruia și ea.

femeia cu părul cel roșu
era alta decât
femeia cu părul
ca arama și huma la un loc
Dar femeia cu părul roșu
era departe acum.

forme

să fie dezrobirea
izvorul nesăbuitei taine,
ogor al nesfințitului,
al foamei?
Și de ar fi, din zidul fără scară
să plece întemnițatul cuget?

De unde ieși?
Din pielea neatinsă
nici în vrere de bucuria
răstălmăcirilor tardive?
Și dacă ieși, să fie dincolo-de-zidul
din așteptarea ta popasul?

onoarea dezintegrată
și asamblată în boală
să te țină rob
în ce e mai presus de
ce-e-de-ajunsul tău?
Și de te ține rob,
e robirea ta înălțimea dezrobirilor din cuget?