tu - martor al meu fără ochi mă privești
și mă umpli cu lene!
mă indemni neîncetat
să te prind - un năvod într-un cântec
Încolăcită în juru-mi stă ziua
Ziua - în opt dulci decade.
Numărul meu te ancorează în pustiu.
Tu- martor înveninat
Mă lași pradă lor, într-un alt năvod al altui cântec.
Numărul meu nu e de ajuns
căci e decădere și dispreț și fugă.
Dar iată - țărmul!
aluneci spre piatra morții mele
și o înghiți fără cuget.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu