"cand eram flacau la mama,
hei, ce ploaie si ce vant!
dam si eu prin fete iama,
fiindca ploua pe pamant!
iar cand mi-a mijit mustata,
hei, ce ploaie si ce vant!
tot in ras am luat viata.
fiindca ploua pe pamant.
dar de cand m-a ars napasta,
tii, ce ploaie si ce vant!'
si mi-am luat si eu nevasta,
ploua-ntr-una pe pamant.
si de-atuncea, lua-o-ar gaia,
fie ploaie, fie vant.
beau si eu cat toata ploaia
care cade pe pamant.
Piesa-i gata, trag oblonul.
Tii, ce ploaie e afara!
daca v-a placut bufonul,
mai poftiti si maine seara!"
"A douasprezecea noapte" W. Shakespeare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu