"Cand ai trait o viata printre lucruri si fapte aspre, purtandu-ti coltii condensatei tale singuratati , cand ai trait razboiul, dandu-ti seama ca civilizatia e o pictura, nu un organism viu, tenul unui fard, nu al sangelui, cand ai simtit mereu ca fiecare om, prieten ori dusman, e un copac vasal al codrului promordial la umbra caruia, in loc de banca un lup asteapta, in crengile caruia, privighetoare, o gorlia clipeste lubric; cand te-ai deprins sa nu mai socoti viata ca un manunchi de flori, idilic cules de ingeri si prefirat din poala lui Dumnezeu, ci ca o absurda indarjire milenara intr-o vasta indiferenta spatiala si cand suieri melodiile muzicii ca sa nu scuipi si-ti apleci ochii pe file ca sa-i speli de viata, nu ca s-o gasesti acolo - e ciudat, foarte ciudat, sa simti fragezimea unui zambet omenesc harazit tie". I. Teodoreanu