umbra mea nebuna
a fugit de mine
a fugit,
a alergat fara oprire
si a desenat cu
sangele meu - inutil de acum -
cercuri spre tine
inaltam amorul meu nebun
il inaltam cu mine
il inaltam,
il aruncam mai sus de lume
si il urmam
in zbor nebun spre tine.
cu o crunta cadere -
o nunta -
amorul meu nebun
mi-a prins din urma umbra
si in cel de pe urma cerc
te-a dezarmat.
iulie 23, 2009
iulie 21, 2009
Lanturi

Sporovaiala cucuvaielor pe gard,
a vrabiilor electrice in cor
il ajungeau in inima
zelosului talaz,
in inima tacutului mister.
Smulgeau cu fiecare sunet
o lumina
si-o imparteau in mii si mii de zari
El era orb acum
de raza nesfarsitei sale patimi.
Inima lui plina de cantec
nu-si mai gasea trupul -
sa-l poarte in zbor
peste intinse si bogate talazuri
ale nesfarsirii ei.
Ademenirea ei nu mai gasea
usa trupului tacut -
incuiata pe dinauntru.
ceremonia mortii lui il consuma frenetic.
Un dans electric il chema nestavilit
in cercul odioasei sale
alegeri dintai.
34 de morti adormite
Si tu? Si eu!
fara ea nu e chip,
Pentru el nu e timp.
Pentru el totul e scris
de la bun inceput.
Valul de lumina nu ineaca
Valul de lumina umple.
Caci ce ti-a fost luat
pe cand nici nu stiai
nu te poate ucide
cand se umple din nou de tine.
Nu cazi, nu vrei, nu poti.
Te vezi, te legi, te orbesti.
Nu.
Nu e emotie. caci emotia
nu-si are centrul in refuz.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)